Un Punct (2)

Bogdan, om pricopsit cu multe milioane atât în bancă cât și puși la saltea. La ora 7:00 s-a trezit ca azi și pân’ la prânz n-a întreprins nimic. Avea ceva afaceri de făcut, dar le-a lăsat pe mâine. Meticulos și-a adunat agale lenea, a aruncat-o după pat și domolit a încercat să prindă energie. După cafea, nimic pe monitor. Pe semne că aștepta ceva.

În joc, Bogdan a reușit să intre abia după  ce conexiunea s-a efectuat. Cu pași de uriaș a năpădit în lumea virtuală pe unde a dărâmat un zid, a mai împins puțin un munte, după care. STOP. Conexiunea s-a oprit. Pe monitor a apărut mesaj: ,,Licitație câștigată! Ați cumpărat: Un Punct!’’

-Livrare imediată? Sau mai târziu?

Bogdan stătea pe gânduri…

-Acum sau mai târziu? Când mai târziu? Acum să fie!

Butonul respectiv s-a prefăcut în Confirmat. Și peste o secundă a afișat: EROARE! Bodgan era nedumerit! A dat un click. Nimic. Unealta de control nu răspundea la nici un stimul. Restart!

Acum livrare peste două ore.

-Bun. Pot să aștept! și obligat de întâmplare Bogdan și-a îndreptat privirea către servitoare:

-Clătite știi să faci?

-De care?

-Cu dulceață!

-De care?

Bogdan făcea mișto de noua menajeră, un soi de android. Modelul clasic IT, upgradat cu cel mai scump algoritm nu reușea, pesemne, să-nțeleagă, ce vrea Bogdan.

Așteptarea se face timp alene. Conexiune n-are, minutul trece lent. Vâltoarea gândurilor se preface în picături de rouă. Abia 10 minute. Mai stăm! Zăpada se dezgheață, poteca se zărește. De mergi pe ea se face drum de oameni mari, cu patru trecători marcate. Un punct purtat d-un aparat, parcurge drumul scurt, fără erori. Livrare imediată se înregistrează în monitor.

-Felicitări. Ați cumpărat: Un Punct. Plata este confirmată. Ne cerem scuze de întârziere, suma a trebuit verificată în detaliu.

Bogdan apasă codul de primire. Desface cutiuța, în ea găsește un buton. Firește roșu.

Așteaptă.

-Acum sau mai încolo? și iute mâna dreaptă s-a hotărât, s-o facă. POC! PLICI!

-Nu mori, trăiești! a stăruit o clipă, în mintea lui Bogdan.