Category

Tot felu’ de chestii …

Tot felu' de chestii ...

E greu să renunți la zeii tăi

La început nimic nu exista, nici măcar lumina din ochii mei. Uneori când mă gândesc la ce am văzut pentru prima dată, îmi vin în minte cântecele mamei înainte de culcare, cum se vedea lumea de pe umerii tatălui și toate aceste amintiri mi le interpretez ca sentimente de alintare, ocrotire și afecțiune. Nu erau oameni, erau mistici, aveau puteri magice, erau ca niște zei.

Citește mai departe
Tot felu' de chestii ...

S-ar putea să fim unici în univers ….

Despre cei care vor pleca, curajos către locuri în care nimeni nu a ajuns, viitorii exploratori, mi-e greu să cred că nu vor găsi viață pe alte planete. Din puzderia de stele pe care le vedem noaptea, multe au sisteme solare cu o grămadă de noi lumi. Unele uluitor de mari, altele uimitor de mici. Felul în care pot fi descrise vor genera noi cuvinte, noi povești, noi artiști. Doar imaginația este limita impusă de recentele descoperiri. Dacă v-ați întrebat vreodată cum au fost influnețați primii oameni de mișcările lunii și a soarelui, de regularitatea zilei și a nopții, oare cum vor fi fost alte ființe influențate de mișcările propriilor aștri?

Citește mai departe
Tot felu' de chestii ...

Un pas, doi, trei

Într-o bună zi m-am trezit ultimul om de pe pământ. Soarele era la locul lui, norii la fel, iarba nu părea deranjată de ultimele știri și nici măcar planetei nu i-a păsat că rămăsesem singur. Așa credeam eu atunci, că toate ar fi asemenea, leit-poleit ca înainte, doar că fără oameni. M-am hotărât după o vreme că-mi place să fiu călător, așa că mi-am luat un rucsac, o lanternă, un ciocan, două cuie, o carte, aspirină, trei dorințe. Un pas, doi, trei după care totul a fost ca de la sine. Pe drum am renunțat la haine, la ceas, calendarul l-am mototolit bine de tot și fără remușcări l-am aruncat alături de multe alte lucruri din vremea din-nainte.

Citește mai departe
Tot felu' de chestii ...

Descoperiri de primăvară. Inimi dăruite în secolul al XVII-lea

Treptat, tiptil, domol, pic, plici, pleosc, vine primăvara. Un țurțure începe să se topească, un geam se dezgheață, un copil zâmbește, o floare de ghiocel face prima baie de soare a anului. Pământul, trezit din hibernare, se întinde până ce copacilor le cresc mugurii. Cască sadisfăcut de somn și începe să-și facă siesta înlăturând mai întâi albul și frigul de la putere. Apoi se întinde la soare, prinde culori și trezește pe toată lumea cu agitația provocată de insecte, păsări, animale și oameni care se iubesc. Jurămintele oamenilor ajung uneori legături netăgăduite nici măcar de zei și atunci acestea rămân veșnic adevăr.

Citește mai departe
Tot felu' de chestii ...

Fulgi de zăpadă, oameni, suflete …

Sunt multe lucruri diferite pe pământ. Fire de nisip, picături de rouă, valuri de ocean, încântătoare amintiri, bucurii de primăvară, vacanțe de vară, culori de toamnă, fulgi de zăpadă, oameni.

Fulgii de zăpadă și oamenii au ceva în comun. Nu e nici unul la fel. Oriunde ai căuta, oricât te-ai juca de-a detectivul, în orice metode științifice sau spirituale te vei hotărî să cercetezi, nu vei găsi doi oameni asemenea. La orice microscop cărămizile zăpezii sunt diferite. Dar, la fel ca sufletele din noi, acestea reușesc să se unească și să-și creeze legături atât de puternice încât împreună cresc și se fac nămeți de bucurii. Uneori, dacă nu se mai înțeleg, pornesc avalanșe și e vai de cine stă în calea răfuielii  fulgilor de nea.

Citește mai departe