De-aș fi primar, aș fi de neoprit când mi-ar trăsni ceva în cap. O viziune poate aș avea, dar nu e necesară. La un oraș de munte, urcat în primărie și confortabil pe șezlong, observator m-aș face la felul cum trăiește plebea, la cum visează și amăgindu-mă intens mi-aș spune, evident, că mă interesează.
Ocupat cu treburile urbei, din când în când i-aș trage o beție, drept răsplată, pentru un contract mai bun decât era de așteptat. Un ban, în plus, în buzunar nu strică niciodată și cei de la Palat ar fi normal să se aștepte la un plic, baban, cu oarece surplus, alături de noi cereri de contracte. De la Bruxelles nu s-ar putea să cer, te poți trezi cu ei venind, de nicăieri, să facă vreun control. La mine-n țară nu mă controlează nimeni și-n plus nu știu să-mi scriu numele în engleză.
De aici, teleghidat si din senin la un oraș de lângă mare visez să fiu iar candidat. Și iată, să câștig! Aici e simplu. Trebuie să fac doar 1% din tot ce am promis. Cu peste 0.5, oricum ești printre premianți. Turiștii vor veni doar vara, că viziune n-am. Am spus că nu e necesară. Un drum pe două benzi în luna august e chiar mai mult decât în alte părți și dacă vreți ceva în plus, de ce nu faceți voi? Din taxe și accize abia de îmi ajunge de câteva pubele și zebre pe asfalt.
Hodoronc, Trosc, Poc tot din senin, primar la urbe de câmpie mă trezesc. Vara, cu triștii te-nțelegi, dacă nu uiți să dai cu oarece soluții pentru țânțari, la timp. Dacă mai minți, din când în când, e omenește. Dacă mai furi, cine n-ar face-o? Ai grijă să-i frămânți în prag de iarnă cu căldura. În felul ăsta, bucuroși dar nu prea mulțumiți, îți vor plăti și toate pierderile din rețea. Cum toată lumea e musai să trăiască ș-un ban în plus nu strică niciodată, mai trag un chef cu colaboratorii de la termo’. În plus, îmi pot permite să promit, cumva, vreo îmbunătățire, mai încolo.
La sat, tradiția e baza. Apa curentă-i ceva din viitor, de parcă n-am avea fântâni. În caz de treaba mare, în fundu’ curții te poți duce chiar dacă ești încă la școală. Așa trăiau străbunii. Proiect de gaze naturale? Frumos din partea mea că m-am gândit dar peste drum, dacă sari șanțu’, la magazin m-am îngrijit să fie mai tot timpul butelii.
Duși pe la câmp, la muncă, tot cu sapa țăranii mei vor fi. În loc de horă vor jeli acasă, de nepăsare și din neștiință mă vor vota și data viitoare. Doar nu vreți să-i educ?! Nu mi-ar sta bine dacă aș face tărăboi, mai sus, la Curte, să-mi vină vreo doi medici să locuiască-n sat. Dacă aș vrea și un dentist ar trebui, probabil, să mă numesc oraș. De când cu internetul, prin sat se duce zvonul cum că prin alte părți e chiar normal să umbli cu căruța numai la plimbare nu și la arat. N-am cum să știu. De unde stau, de pe șezlong nu prea se vede bine. Sunt în concediu pe o plajă din afară. Sătenii n-au cum să-nțeleagă, că-s țărani, cum eu o ard la mare iar satul lor se află tot la vale.
De-aș fi primar în capitală cu argumente, evident solide, voi explica la toți cum nu se poate, cum n-avem bani, cum ăia e de vină și cum normal ar fi, etcetera.
| Surse foto: | |
| Jochen Gabrisch | The Travel Nook |
