Category
Un sâmbure de ploaie stă la taifas cu-n fir de nor.
-Ce-ar fi să facem curcubeu?
-N-am chef, azi sunt posac!
-Pun pariu că dacă vrem, de data asta îl ridicăm peste un munte.
-Bine, fie.
Continue readingMatei privea la răsărit. Pornise dis de dimineață în grabă mare. Femeia lui îi pregătise de cu seara ceva bucate și o juma’ de țuică. Uluca de la poartă a scârțâit că să-i ureze drumuri bune si de la geam privirea ei l-a urmărit până departe.
Continue readingIeri n-ar fi putut să fie, căci de-ar fi fost, cu siguranță v-ați fi adus aminte. Povestea s-a închegat de mult, puțini mai știu de ea. Rămâne totuși scrisă prin letopisețe vechi, uitate în biblioteci necunoscute. Poate vreun bunic sau vreo bunică să mai știe amănunte sau dacă e adevărată.
Continue readingDe cum s-a întunecat, cărarea aleasă s-a transformat într-o himeră. Nu știi ce-i bine și ce-i rău. Ce-i adevăr sau nu, nu-și are rostul iar crengile din jur bârfesc în șoaptă. Din când în când un licurici îi luminează calea dar și acela se pierde-n întuneric. Matei pășește greu, mocirla face brațe, prinde putere și-l strânge de picior.
Continue readingLumina de la poartă se aprinde, aleea casei se arată ca semn de bun venit. La geam stă proptit, ostaș, un cactus iar cheia se lasă folosită în angrenajul ușii. Un scârțâit de balama neunsă s-aude scurt, doi pași păsesc pe hol, cuierul bucuros salută geaca. Casa-i primitoare, caldă și miroase a lemn de dușumea.
Continue readingBogdan era acum un căpitan de navă spațială. Călătorise-n lung și-n lat, văzuse mii de stele de aproape. Cu oamenii de acolo a dat mâna, s-au vorbit și între ei s-au înțeles.
Continue readingBogdan era departe. Plecase azi de dimineață și seara a ajuns aici. Avea în buzunarul de la piept, un punct. Dacă știa de el sau nu, habar n-avem. Știm doar că mai avea puțin și ajungea acasă.
Continue readingBogdan macaragiu vestit în sat. Vorbeau copiii despre el că poate ridica și munți. La slujbă părintele mereu îl pomenea iar fetele făceau o rugăciune-n gând. Bogdan era flăcău.
Continue readingBogdan, proaspăt licean. Trezit la ora 7:00, obligat de norme. Tot vis părea să fie lumea până când treptat a căpătat culori. Stresat și năpădit de somn și-a stins alarma apoi papucii i-a găsit rapid. Numai o săptãmână până la coșmar. Abia vreo șapte zile de la vis.
Continue reading
