Category

Povești

Povești

Dimineața abia se lasă peste tot

Trecut, prietenos prezent. Ce va fi mâine? Respiră, dimineața abia se lasă peste tot. Un bob de rouă atins de soare dispare ușor într-o omidă. Lumea-i trează și aleargă către cine mai stie câte vise, dorințe sau lucruri extrem de necesare. La radio se anunță vreme bună și un artist compune iar un șlagăr. 

Continue reading
Ieri n-ar fi putut sa fie

Sistemul e defect

Colegii de serviciu nu mi-au spus dacă a fost acum un an sau, poate doi. Dacă era o zi de vară sau orice anotimp, nu-mi amintesc. Pot să vă spun că ieri n-am fi putut să fie căci, de-ar fi fost, mi-aș fi adus aminte.

Continue reading
Povești scurte

Picături

Un sâmbure de ploaie stă la taifas cu-n fir de nor. 

-Ce-ar fi să facem curcubeu?

-N-am chef, azi sunt posac! 

-Pun pariu că dacă vrem, de data asta îl ridicăm peste un munte.

-Bine, fie.

Continue reading
Din loc în loc

La răsărit

Matei privea la răsărit. Pornise dis de dimineață în grabă mare. Femeia lui îi pregătise de cu seara ceva bucate și o juma’ de țuică. Uluca de la poartă a scârțâit că să-i ureze drumuri bune si de la geam privirea ei l-a urmărit până departe.  

Continue reading
Ieri n-ar fi putut sa fie

I. Ieri n-ar fi putut să fie

Ieri n-ar fi putut să fie, căci de-ar fi fost, cu siguranță v-ați fi adus aminte. Povestea s-a închegat de mult, puțini mai știu de ea. Rămâne totuși scrisă prin letopisețe vechi, uitate în biblioteci necunoscute. Poate vreun bunic sau vreo bunică să mai știe amănunte sau dacă e adevărată.

Continue reading
Ieri n-ar fi putut sa fie

II. Ieri n-ar fi putut sa fie

De cum s-a întunecat, cărarea aleasă s-a transformat într-o himeră. Nu știi ce-i bine și ce-i rău. Ce-i adevăr sau nu, nu-și are rostul iar crengile din jur bârfesc în șoaptă. Din când în când un licurici îi luminează calea dar și acela se pierde-n întuneric. Matei pășește greu, mocirla face brațe, prinde putere și-l strânge de picior.

Continue reading
Povești scurte

Întâmplări din dormitor

Lumina de la poartă se aprinde, aleea casei se arată ca semn de bun venit. La geam stă proptit, ostaș, un cactus iar cheia se lasă folosită în angrenajul ușii. Un scârțâit de balama neunsă s-aude scurt, doi pași păsesc pe hol, cuierul  bucuros salută geaca. Casa-i primitoare, caldă și miroase a lemn de dușumea.

Continue reading