Biroul de informații viitoare

timp
Photo by Aron Visuals on Unsplash1

Ușor, tipil, molcom, în pas crescător, mistic, tot mai iute, rapid, vitezoman trece timpul. Multe clipe ar putea să mai fie până când următoarele rânduri vor deveni realitate, dar adevărul este că, așa cum și ție ți se vor părea doar câteva secunde, așa va fi și pentru timp.  Cu mult după ce omenirea va depăși etapele obligatorii ale unei societăți capabile să formeze colonii pe alte planete, depășind crizele provocate de colapsarea diferitelor organizări sociale, poate undeva într-un Sediu de informații generale va avea loc următorul dialog:  

Continuă lectura „Biroul de informații viitoare”

Oricum. Oriunde. Fără nume

Povestea este inspirată din știrea că în Marea Neagră a fost descoperită cea mai veche epavă din istorie. Are o vechime de aproximativ 2.400 de ani și este intactă. Descoperirea a fost făcută de Proiectul Arheologic Maritim Black Sea în colaborare cu oameni de știință din Bulgaria.

I. Oricum. Oriunde. Fără-Nume

Un punct. Din el pornește linia orizontului brăzdat necontenit de valuri. Sunetele micului port te fac atent la pescăruși, la bărcile ținute prizoniere de funii, voci vesele, strigăte de mateloți, râsete de femei frumoase. Cârciumioare pline, prăvălii cu tot felul de mirodenii, o cizmărie, un bordel și câte și mai câte mici forme de negoț. Așa arată, pe timp de zi, portul din care cei trei pornesc în larg.

Continuă lectura „Oricum. Oriunde. Fără nume”

Nopți cu lună plină

Luna plina

Photo by Ganapathy Kumar on Unsplash

În vremea aceea Ipot nu știa multe. Îi plăcea să muncească și își iubea nevasta. O știa de când era mică, doar locuiau în același sat. Secretul celor doi, felul lor de a fi împotriva tuturor, era faptul că se iubiseră deja pe ascuns. Preoții știau că asta se numește dragoste și bineînțeles că au încuviințat legătura dintre cei doi. După nouă luni a apărut minunea. Un copil. Asta i-a unit și mai mult iar ea nu lăsa nici o lună plină fără să aducă ofrande zeului dragostei. Continuă lectura „Nopți cu lună plină”

De ce este Netflix ,,freakish’’…? O poveste Bandersnatch

Netflix, Black Mirror

De curând am reușit, în sfârșit, să văd primul film interactiv pe Netflix, Black Mirror – Bandersnatch. Mărturisesc că mă așteptam la mai mult, dar asta nu înseamă că a fost o dezamăgire. Cred că e mai degrabă o chestiune de gust. În timp ce făceam alegerile impuse de ei, mi-am imaginat o lume a viitorului. Un viitor ce se dezvoltă tocmai datorită faptului că un astfel de film s-a produs.

Ceea ce eu am presupus că Netflix a făcut, este primul pas către ceea ce va deveni televiziunea de mâine. Pentru că la începutul fiecărei noi ere au fost voci care și-au imaginat viitorul într-un anume fel, reușind astfel să-l influențeze, mi-am spus că ăsta e un moment bun pentru o mică poveste:

Continuă lectura „De ce este Netflix ,,freakish’’…? O poveste Bandersnatch”

Sunete

Sunete,,ZbanG!’’, s-ar fi auzit, de-ar fi fost sunet, unda de energie izvorâtă din centrul a ceea ce pe atunci era lumea. Lumina ar fi zburat către necunoscut, schimbând toate cele nevăzute. Și primul foton, îmi place să cred că, incă schimbă întunericul ce ne înconjoară, și încă-i curios să vadă ce-i dincolo de universul cunoscut. Continuă lectura „Sunete”

În ce timp al timpului vrem să trăim?

Catre timpul viitor

Demult, demult , tare demult … Pe vremea când nimic nu exista, atunci când încă nimic nu se închegase, ba chiar mai demult de atât. Dintr-o clipă se ivi o lumină, un impuls, o minte și un pui de om a simțit pentru prima oară căldura soarelui. Ochii lui au văzut lumina și totul a fost bine. Fiindu-i sete gura lui simți pentru prima oară apa și mintea lui înțelese că e viață și ochii lui văzură pentru prima oară culori și au știut că e bine. Apoi picioarele lui simțiră pentru prima oară pământul și iarba, și melci cotobelci și stiură că asta înseamnă frumos și ochii lui văzură viața și a știut atunci că va fi bine. Continuă lectura „În ce timp al timpului vrem să trăim?”

Inju-Binju

Inju Binju

De cum se trezi Valeria își aduse aminte că și-a lăsat papucii din nou în altă cameră și gândul ei fu că iar va trebui să meargă în tălpile goale prin casă. Și-și propusese de multă vreme să nu mai facă asta. Așa era ea, se gândea straniu, copilărește și cu un farmec de scolăriță la astfel de lucruri. Continuă lectura „Inju-Binju”