Secțiune
Puțini știu cum e să fii soare,
Mai mulți sunt care înțeleg că au fost un astru undeva, la început.
Avem ceva în noi, care răsare în fiecare zi,
Lumină creată cu siguranță într-o stea,
Sunt fruct din cine știe ce pom fructifer.
Citește mai mult...După zeci de ani de captivitate și o călătorie de 2.700 de kilometri, un elefant asiatic pe nume Mara are în sfârșit șansa de a hoinări.
Citește mai mult...Trecut, prietenos prezent. Ce va fi mâine? Respiră, dimineața abia se lasă peste tot. Un bob de rouă atins de soare dispare ușor într-o omidă. Lumea-i trează și aleargă către cine mai stie câte vise, dorințe sau lucruri extrem de necesare. La radio se anunță vreme bună și un artist compune iar un șlagăr.
Citește mai mult...Colegii de serviciu nu mi-au spus dacă a fost acum un an sau, poate doi. Dacă era o zi de vară sau orice anotimp, nu-mi amintesc. Pot să vă spun că ieri n-am fi putut să fie căci, de-ar fi fost, mi-aș fi adus aminte.
Citește mai mult...Un sâmbure de ploaie stă la taifas cu-n fir de nor.
-Ce-ar fi să facem curcubeu?
-N-am chef, azi sunt posac!
-Pun pariu că dacă vrem, de data asta îl ridicăm peste un munte.
-Bine, fie.
Citește mai mult...Matei privea la răsărit. Pornise dis de dimineață în grabă mare. Femeia lui îi pregătise de cu seara ceva bucate și o juma’ de țuică. Uluca de la poartă a scârțâit că să-i ureze drumuri bune si de la geam privirea ei l-a urmărit până departe.
Citește mai mult...Ieri n-ar fi putut să fie, căci de-ar fi fost, cu siguranță v-ați fi adus aminte. Povestea s-a închegat de mult, puțini mai știu de ea. Rămâne totuși scrisă prin letopisețe vechi, uitate în biblioteci necunoscute. Poate vreun bunic sau vreo bunică să mai știe amănunte sau dacă e adevărată.
Citește mai mult...De cum s-a întunecat, cărarea aleasă s-a transformat într-o himeră. Nu știi ce-i bine și ce-i rău. Ce-i adevăr sau nu, nu-și are rostul iar crengile din jur bârfesc în șoaptă. Din când în când un licurici îi luminează calea dar și acela se pierde-n întuneric. Matei pășește greu, mocirla face brațe, prinde putere și-l strânge de picior.
Citește mai mult...Lumina de la poartă se aprinde, aleea casei se arată ca semn de bun venit. La geam stă proptit, ostaș, un cactus iar cheia se lasă folosită în angrenajul ușii. Un scârțâit de balama neunsă s-aude scurt, doi pași păsesc pe hol, cuierul bucuros salută geaca. Casa-i primitoare, caldă și miroase a lemn de dușumea.
Citește mai mult...
