Bogdan, om de știință, s-a trezit ca în fiecare dimineață la ora 7:00. Ăsta era melicul lui, în rest om gospodar. Ieri, în laborator, rezultatele experimentului îl năuciseră atât de puternic încât le-a crezut un vis. Reușise să producă o mică gaură neagră și să o controleze. Bogdan, om deștept, s-a gândit că treaba asta nu poate fi cuminte dacă află și alții. Numai el. Bun, zis și făcut! În vis s-a transformat.
Dar știi cum e cu visele. Te macină, te fierb și te îndrumă. Bogdan, nu și-a găsit papucii nici la baie, deși cu siguranță că și-i lăsase undeva. Mersul la toaletă fusese blând. Terminase ultimul capitol din carte și două poze obosite pe mobil. De aici se vede orașul dimineața. Era la fel. Forfotă! Cafea. Pornim!
Călare pe motor, Bogdan își ascundea chelia, purtând o cască ieșită din comun. Un tatuaj mai vechi i se vedea greșit. Nepăsător fuma la Stop și fredona ceva. Apoi… Un fir de nor, un bob de curcubeu s-au tresărit în capul lui și din senin s-a prefăcut în ploaie. O lacrimă a semnalat vioaie incidentul și a început să-i curgă pe obraz. Era devreme, deci soarele era aprins la fel cum și Bogdan avea lumină-n el. Pornim!
Afară nici un sunet artificial. Ciudat i se părea doar lui. Lumea mergea agale, mașinile porneau, o bicicletă ar fi putut să scârțâie însă a hotărât să nu. Glasuri erau grămadă, puzderie de păsări. Așa era normal, venise primăvara.
Manevra de parcare a fost exactă și cum era de așteptat, cartela de intrare l-a salutat discret și foarte serios c-un BEEP electric. Tăblia, pe care era schițat cu pixeli, Laborator, nu prezenta erori. Aparatura a pornit la timp, a mai făcut un test apoi s-a așezat în stand by. Nepăsător Bogdan a pus în ceainic apă, a mai notat ceva într-un caiet HD. Apoi a mers direct la un buton, firește roșu, și bucuros la față i-a dat o palmă. TROSC!
O mică bulă de lumină pornește drept la țintă. Apoi acolo stă, până se umple cu ceva și când să dea pe afară, se domolește și pică îndărăt. Iar ce devine, e o pată neagră cu alte legi. Necunoscută dar tare arțăgoasă și pe deasupra trăsnet de misterioasă. Așa ceva, Bogdan, prinsese-n cursă. Visul era pe bune. Na belea!
Dacă în prima parte a zilei eroul din laborator a stat și s-a gândit, după un prânz a hotărât să-și bage nasul, cum s-ar spune, în necunoscut. S-a căutat prin buzunar de cheie, a găsit-o, și a deschis o trusă de unelte microscopice, nu chiar un imbus ș-un patent. Ceva cu care a reușit să pună vizor la pata de-ntuneric. De-odată, din ea a răsunat un POC. A răsărit un PLICI!
-Nu mori, trăiești! a năucit, Bogdan.
| II. Un Punct |
