Bogdan, proaspăt licean. Trezit la ora 7:00, obligat de norme. Tot vis părea să fie lumea până când treptat a căpătat culori. Stresat și năpădit de somn și-a stins alarma apoi papucii i-a găsit rapid. Numai o săptãmână până la coșmar. Abia vreo șapte zile de la vis.
Acum o săptămână comandase punctul fără drept de returnare. De cum l-a prins în mână a și avut un gând aiurea, dar l-a lăsat pe mâine. Și tot așa, până o zi au devenit mai multe și mâine a venit ca azi. Gândul s-a transformat din vis într-un coșmar, din profeție s-a prefăcut într-o apocalipsă.
-Cum fac? se întreba la duș. Acum sau mai încolo? Când mai încolo?
Butonul de control al apei s-a colorat rotund în verde. Apoi a stat o vreme așa si nevăzut de nimeni a dispărut la locul lui. Oglinda i-a sugerat o nouă înfățișare apoi ultimul clip al unei trupe rock. Nimic nu-l dezlega de punct.
Prin casă a trecut rapid, a salutat, firește, toată lumea și s-a trezit cu mâna pe zăvor. O ușă se deschide, un pas mărunt până mai ieri pare acum măreț. Bogdan pășește afară. Aer cald. Strănut de rândunici.
CHIMIE
-Bogdan Cutare!
-Prezent!
-Ce e cu tine, ești absent?
-Doamna Profesoară, am un fel de, cum se spune la…?
-La ce?
-La simple întrebări. Dileme. Am o dilemă la stomac și nu-mi dă pace. Acum o săptămână am cumpărat Un Punct. Un leu am dat pe el. L-am apăsat și totul s-a schimbat.
-Stai prea mult conectat, Bogdan! Nu-i bine.
-Îl am la mine. Din buzunar a scos butonul roșu și l-a așezat cu grijă pe catedră.
-Ce-i cu butonul ăsta?
-Acum sau mai încolo?
-Poate mai încolo…
-Acum!
Izbit un POC iute s-a stins urmat rapid de PLICI.
-Nu mori, trăiești! a licărit un far, preț de-o secundă, prin marea până atunci tăcută din lumea lui Bogdan.
| II. Un punct | IV. În buzunar |
