la plimbare

Unora instictul le spune să-și ia toate măsurile de siguranță și să se ferească de orice schimbare până când virusul ăsta va trece. Dar dacă nu am avea capacitatea de a ne schimba, simpla noastră existență ar fi, nimic altceva decât o simulare mizerabilă.

Impredictibilitatea este tocmai ce ne perminte să ne ridicăm din canapelele noastre și să avem o experiență profundă de libertate. Schimbările bruște și virajele personale sunt precum un ciclon care mătură tot, pentru a ne propune alte valori. În timp ce continuăm să ne învârtim împinși spre o direcție nedefinită vom ajunge să contestăm tot ce a lăudat autoritatea dogmatică de ieri.

În momentele de criză, terapeuții le spun pacienților lor că a nu ști înseamnă a fi cu adevărat liber. Atât timp cât nu știi, totul este posibil. Profitați de momentul acesta,  în care porțile sunt larg deschise și drumul nu are incă nici o bornă.

Nu va mai trece mult și ciclonul are să se potolească, iar aterizarea va fi forțată și cel mai probabil poziția ta favorită din fotoliu nu va mai fi la fel de căldurosă ca înainte. În loc să te pregătești să-ți socotești pierderile încă de pe acum, rătăcit într-o lume pierdută definitiv, bucură-te de imprevizibil.

Imaginația este un instrument al adevărului, fără de care nici un viitor nu ni se va întâmpla. Ficțiunea în sensul cel mai literar este viitor, căci inițial există doar sub forma poveștilor pe care ni le spunem. Trăim într-o lume virtuală, în care luptăm prea mult pentru prezent. Ne petrecem zilele actualizându-ne fără încetare cunoștințele cu riscul de a ne îneca într-o multitudine de evenimente simultane.

Atât de multe lucruri se întâmplă chiar acum, încât a dori orice in plus poate deveni imposibil. Avem un interval scurt de timp în care ne putem imagina ceva ce nu am mai văzut. Dacă o vom face, s-o facem fără frică, pentru că atunci când ne gândim la viitor este mai bine să ne orientăm spre îndrăzneală decât către bunul simț.

RESPIRĂ

Dar când nu mai e loc de imprevizibil în lumea nouă, guvernată de proceduri și sisteme acceptate fară tăgadă ca fiind perfecte, lipsa de contestare este o amenințare mortală, pentru că sugrumă.

Rareori ne dăm seama că realitatea noastră imperfectă de zi cu zi este rezultatul a ceea ce altădată nu erau altceva decât speranțe și idei. Ne datorăm existența curajului cuiva din trecut.

Desigur, viitorul este un ideal care aspiră la cele mai înalte vârfuri, dar rareori este așa cum te aștepți să fie. Viziunile oamenilor de acum treizeci, patruzeci de ani au fost măturate de mall-urile cu aer condiționat în care ești obligat constant să cumperi telefoane noi sau mașini de spălat concepute pentru a se descompune exact la doi ani de la achiziție. Toate produse într-un ritm dement in uzinele asiatice unde, cererea este atât de mare încât printre muncitori vei găsi și copii.

Adevărata provocare nu este aceea de a prezice viitorul, ci de a-l crea. Acum, când totul pare că este pe cale să se dărâme descopăr o lume plină de idei. Fiecare viziune este o sămânță a schimbării iar sigurul mod prin care poți rămâne pregătit pentru imprevizibil este să-ți păstrezi mintea deschisă și credința că poți fi mai bun.