Operează circa 40 de milioane de acțiuni pe secundă și are tendița de a controla tot. În plus este încăpățânat și nu s-a mai schimbat din Pleistocen: la fel ca și atunci fantasmagorează în continuu la câte lucruri rele i se pot întâmpla.
Cea mai complexă mașinărie de pe Pământ arată ca o nucă uriașă de culoare cenușie, are consistența jeleului și cântărește puțin peste un kilogram. Efectuează zeci de milioane de operațiuni pe secundă, consumă 12,6 W pe oră (mai puțin decât cel mai slab bec) și folosește energie verde fiind alimentată de glucoză și oxigen.
Acestă minune a ingineriei naturale s-a perfecționat de-a lungul erelor, iar ultimele modificări ale proiectării sale s-au implementat acum aproximativ 50.000 de ani. De atunci creierul uman nu s-a mai schimbat pentru că nu a existat nici un motiv pentru asta. Succesul său evolutiv fără precendent este dovedit de realizările sale: s-a așezat pe toate continentele, ba chiar câteva exemplare au stat pe Lună, în plus mașinariile produse in imaginația sa au ajuns să-l cerceteze în amănunt.
Toate astea nu ar fi fost posibile fără cortexul cerebral, stratul extern al creierului. A crescut la oameni, ajungând la o grosime fără precedent de doi până la patru milimetri. Pentru a se putea încadra în craniu, acesta s-a ondulat în pliuri iar în spatele frunții s-a extins și formează cortexul frontal. Tocmai această parte ne dă posibilitatea ca din fotoliile noastre, să a ne putem imagina ce a simțit primul om care a pășit pe Lună, ori să număram invers de la 138 din trei în trei, sau să ne scriem propriile fantezii lovind tastatura cu cele 10 degete.
Empatie, imaginație, abilități matematice și logice, mișcări avansate ale mâinilor, toate astea sunt în responsabilitatea cortexului frontal fără să mai vorbim despre simfonia incredibil de complicată a semnalelor chimice și electrice care compun activitatea creierului.
Fără nici un fel de modestie, ar trebui să fim mândri de creierul nostru deoarece nimic altceva de pe Pamânt nu are un astfel de miracol în craniul său.
Creierul meu, deci cine?
Putem descrie situația astfel: creierul nu este al nostru, mai degrabă îi aparținem. Nu cunoaștem foarte multe despre conștiință, în afară de faptul că doar creierul mamiferelor aflate la cel mai înalt nivel al evoluției o poate crea. Acest lucru duce la un adevăr dureros: ceea ce descriem în mod obișnuit ca ,,Eu’’ este doar o creație evolutivă a creierului. Nu suntem altceva decât o marionetă de teatru, ni se pare că facem ceea ce vrem, că gândim cum vrem și că avem la dispoziție ceva pe care îl defimin ca liber albitru. În realitate, nu facem decât să experimentăm ceea ce este aprobat în prealabil de un kilogram și ceva de celule cu asptect de jeleu aflate în vârful corpurilor noastre.
Mintea este o proprietate independentă a creierului, fiind în același timp dependentă în întregime de el.
Această ambivalență se reflectă foarte bine în situația complicată în care ne găsim. Având în vedere că avem o influență limitată asupra creierului nostru și că trăim în secolul XXI echipați cerebral cu ceva din epoca Pleistocenului rezultatul este următorul:
Rețeaua noastră neuronală monitorizează în permanență foarte atent împrejurimile, pentru a observa tot ceea ce ne amenință. În același timp folosește cele mai moderne funcții pentru a crea fantezii necontrolate, obositoare și fără precedent despre toate lucrurile rele care ni s-ar putea întâmpla. Iar acest lucru, dacă persistă multă vreme poate avea un afect devastator asupra noastră.
Iar de aici mai este doar un mic pas spre fobii, amunzante doar atunci când citești despre ce lucruri pot crea panică în creier: turofobia – frica de brânză, papyrofobia- frica de hârtie, trypophobia – frica de găuri, etc.
Dar cum putem scăpa? Cum să ne calmăm creierele avansate dar slab adaptate la era tehnologiei mai ales in condițiile în care ne leagă o relație complicată de control și supunere?
Oare este adevărat faptul că orice om, dacă își folosește cu adevărat mintea, poate fi scluptorul propriului său creier?
Surse foto | |
Daniel Öberg on Unsplash | Owen Beard on Unsplash |