Peste veacuri istoricii ne vor judeca. Dacă ei vor fi defecți sau nu, depinde acum de noi. De vom trăi în aceeași nepăsare vor spune că am rămas o națiune veche. În cazul în care de la noi vor pleca întrebările viitorului, vom fi socotiți ca una dintre națiunile cele mai mărețe. În fine, dacă vom ajunge la capătul puterilor, la limita limitelor, alți istorici vor spune că a fost frumos, cât a durat.
Vremurile se schimbă, timpul nu mai are răbdare. Zeii dacă nu se vor trezi, praful și pulberea se va alege și de Ei, așa cum peste Stonehenge s-a așezat uitarea. Apocalipsa de va fi, judecați vor fi și Ei. Când ve-ți ajunge la limita răbdării, ve-ți întreba oricum: ,,De ce M-ai părăsit?’’. Fireste, mai degrabă vom da vina pe destin. Nu-i evident că noi suntem mai mult? Nu-i o minune că trăim?
Suntem eroii legendari ai neamurilor noastre. Clădiți pe visele strămoșilor, victorioși în lupte dârze și fericiții cei din urmă. Am fost pe luna de pe cer, în inflaroșu ne uităm uimiți la soare, vedem de aproape alte stele și-n depărtare galaxii. Avem curent electric și telefoane interconectate. Acum suntem acolo, ș-apoi suntem aici. Voi sunteți Alexandru, tot voi și Burebista. SFAT!
Nu fiți defecți în orice faceți și încercați, pe cât posibil, să faceți ceea ce vă place. STOP
| Surse foto: | |||
| Nils | Robert Lukeman | David Edkins | Annie Spratt |
