Încă de mic, Nicolae cugeta la întrebarea: cine a fost mai întâi, oul sau găina? Dilema în care se afla era pricinuită de unul dintre felurile sale favorite de mâncare. Nu-și putea imagina locuitorii de pe malul râului Argeș, să fi fost în stare să aștepte ca puiul să iasă din găoace, apoi să ajungă o găină în toată regula, doar pentru a o găti în minunata tocană de pasăre făcută de bunica sa. În plus, trebuia să ia în considerare și faptul că cel mai delicios mic dejun era alcătuit, musai, din niște ouă ochiuri alături de o cană de ceai îndulcit cu miere.
Colac peste pupăză, habar n-avea cum au ajuns cocoșii și găinile să trăiască pe meleagurile aflate în nordul râului. Dimineața, nu uita să-i mulțumească lui Doamne-Doamne pentru că o parte din ele se aflau la el în curte și încerca să le explice, pe cât se putea, că nu-i chiar atât de tragic că vor ajunge ingrediente în minunata rețetă a bunicii.
Deși acest fapt nu-i foarte cunoscut, Nicolae a fost cel care a răspândit reteța mai întâi vecinilor după care întregului sat. Apoi, zvonul a călătorit până la oraș unde, chiar și acum rămâne baza oricărei tocane reușite de pui.
Între timp oamenii de știință au aflat răspunsul la dilema primordială: oul sau gaina, dar tot nu au rezolvat misterul unei tocane de pui absolut delicioase sau a micului dejun din copilărie. Răbdarea de a aștepta ca din ou să iasă ceva mai mult decat o omletă se pare ca ne-a dispărut. Ba chiar am devenit atât de naivi încât am ajuns să credem că putem crește păsări în laborator fără ca tocana să-și schimbe gustul.
