RESPIRĂ

I se poate întâmpla oricui să-și vadă gândurile umblând la vremurile de acum o clipă când, gardul casei era prea mare de sărit așa că preferai să-l cațeri, un deal părea un munte, copacul din pădurea de aproape îl bănuiai că a crescut doar pentru tine. Când te întorci de acolo, știi bine că un demon se va preface într-un gând de care maine o să râzi. E doar o stare și mimic mai mult. Respiră.

 Partea proastă începe abia acum. Din ea te scoli, vei învăța ceva sau poate o să ai de câștigat. Prin nori chiar dacă vezi vreun senin, posibil să nu-l simți dar cât de mare te crezi tu de îți închipui că toate câte le gândești sunt profeții?

Ieri lumea s-a schimbat la fel cum mâine e o nouă zi. Matei privea la răsărit și nu găsea nici pic de soare. O rază dacă se nimerea pe el nu o păstra în suflet, n-o mai vedea și nu-i trecea prin gând să-i spună o vorbă de salut. Cărarea nu o dumirea, ba chiar mai mult, dacă ar fi aflat-o de la alții găsea motive să nu le dea crezare.

Trei

Trei minute de la ultima știre de trei parale. Un muritor a decedat subit, un altul s-a născut, altcineva abia s-a molipsit d’un virus, mai mulți s-au vindecat de boli. Trei accidente pe trotuar din care nimeni n-a pățit nimic. Trei oameni sunt bucuroși că simt ceva în fiecare clipă. Matei nu crede că mai poate, la fel cum alaltăieri era covins că totul e posibil. E doar o stare și nimic mai mult. Respiră.

Patru

Patru minute până mâine, vreo patru pași făcuți în urma ta lasă acum o dâră către ieri. Poteca merge doar în față, iar când privește în spate Matei se vede doar pe el alături de o umbră. În fața ta nu-i altceva decât o perspectivă, decide dacă peste patru urme un viitor incert se face vis frumos sau un coșmar.

Cinci

Pe lângă noi trec cinci secunde. Pe care o alegi să-i fii prezent? Secunda unu n-o mai prinzi, a doua trece iute, abia la trei începi să numeri iar patru parcă nu mai vine. La ultima rămâi uimit cum de-a trecut. Matei măsoară timpul, nu află un răspuns. Tu câte întrebări mai ai?

Un număr

Un număr pare că e totul. Dacă e infinit sau nu, Matei nu știe, tu crezi că știi? La drept vorbind nu-i vorba dacă-l afli, ci doar dacă-l trăiești. Privește, la orizont e doar senin sau numai nori. O ploaie, apoi un curcubeu. Măcar daca le vezi prezent, cand vei privi iar la trecut, greselile facute atunci vor deveni acum poteca spre muntele de maine. Poate că totul e un vis, nimic mai mult. Respiră.