Ați fost vreodată să cumpărați ceva de la defecți? Vreun serviciu oferit, ca de exemplu, de Poșta Română. Triști, mohorâți, aceiași funcționari de ani de zile. Nimeni nu visează să lucreze acolo, nici un angajat nu râde, nici unul nu e mândru că face parte din sistem. Odată ajunși acolo, angajații primesc o lecție de viață, ca în armata de odinioară. Lecția este: Poți să muncești oricât, că nu primești oricum nimic în plus. În armată era: Noi ne facem că-i război, voi ne credeți pe cuvânt. Poșta Română, la trimiterile standard nu are AWB. Răspunsul la întrebarea ,,Când ajunge?’’ e veșnic o enigmă. Au renunțat, totuși, în ultimii 30 de ani, la timbru.
Ați fost vreodata la finanțe să vă plătiți dreptul de a beneficia? Plătim administrația publică și râurile sunt pline de plastic. Să fim noi mai cu bun simț!! CORECT! Dar totuși, de ce să vă plătim pe voi? De mâine facem noi curat, poimâine vă apucați voi de căile ferate? Că nu mă prind, DE CE PLĂTIM?
Ați fost vreodată la cumpărături? Pe lângă faptul că-i deschis în weekend, mă procopsesc și cu-n discount. În supermarket, lumea e vioaie. BERE. Parcă altfel merge treaba. MICI. Prins în ziua de salariu ești victimă. Trei kilograme de ceva, de care n-ai nevoie, la preț sensibil micșorat. ȘAMPON ANTIMĂTREAȚĂ. Pizza frate! Acu, fugi repede la coadă ca să-ți plătești o taxă, ori poate o amendă. Ai să găsești, la caserie, două doamne. Suprasolicitate! Una îți primește banii, o alta-ți dă chitanță. Deasupra MARE. SCRIS. ,,Aici nu se primesc atenții!’’. Nu tu o muzică, ceva ambiental. Tu tot client cam esti. Plătești nenică și recompense IOC.
Surprinși am fost în Colectiv, prea cerem multe de la 112. O taxă dacă n-o plătești, defecții știu să dea automat de știre la alte instituții. Intră la tine-n cont și-și colectează dările cu japca, fară să dea un telefon. Rămâi cu portofelu’ gol și ochii-n soare. Spitale, școli ați spus atunci! Autostradă, s-au trezit că vor să facă ăilalți. Fără hoție s-a auzit deodată, si v-ați făcut că plouă.
Și atunci majoritatea s-a cam săturat de voi. De perioade de tranziție, de bănci cu trei uluci proptite-n parcuri, de azilele alea de bătrâni, de școlile fără autorizație, de iadul alb, de vara nu-i ca iarna, de pas cu pas.
