În ce timp al timpului vrem să trăim?

Catre timpul viitor

Demult, demult , tare demult … Pe vremea când nimic nu exista, atunci când încă nimic nu se închegase, ba chiar mai demult de atât. Dintr-o clipă se ivi o lumină, un impuls, o minte și un pui de om a simțit pentru prima oară căldura soarelui. Ochii lui au văzut lumina și totul a fost bine. Fiindu-i sete gura lui simți pentru prima oară apa și mintea lui înțelese că e viață și ochii lui văzură pentru prima oară culori și au știut că e bine. Apoi picioarele lui simțiră pentru prima oară pământul și iarba, și melci cotobelci și stiură că asta înseamnă frumos și ochii lui văzură viața și a știut atunci că va fi bine.

Mintea lui cunoscu căldura părinților, dragostea bunicilor și răutățile celor din jur și într-o zi le simți pe toate laolaltă și crezu atunci că asta însemnă iubire. Nu auzea cu urechile lui, nu vorbea cu vorbele sale. Ochii însă vedeau și îi spuneau vorbe deslușite însemnând instinct.  Iubirea aceea din prezent fu cu greu lăsată la timpul trecut. Mai târziu avea să ințeleagă că pe lume sunt tot atâtea iubiri câți oameni și că și ei iubesc așa cum au fost iubiți. În vremea aceea copilul se ridica, se înălța și se numea mai mare.

Totul crestea pe lângă el. Copacii deveneau mai bătrâni, iarba nu mai era așa de verde, florile nu mai miroseau la fel și aerul era cu arome de tutun. Se făcuse mare și acum baiatul își putea cumpăra articole mai noi, mai colorate, mai aproape vii. Și chiar dacă ochii îi spuneau că toate sunt din plastic, mintea lui nu înțelegea că nu e bine. Baiatul iubi, nu mai repetă aceleași cuvinte, doar că preferă sinonimele. Și tot așa lumea lui creștea în continuare, alți copaci de plastic, alte flori fără miros, toate ascunse în culori HD. Băiatul se văzu nevoit să crească și el.

 

Acum se afla în fața unui tunel și nu știa ce să facă. Ar fi putut desigur să se întoarcă la timpul din trecut și să rămână băiat, asta pentru că avea puteri supranaturale, dar în același timp ceva îl atrăgea către el. La limita dintre ceea ce credea că se află după întuneric și ceea ce își imagina că încă mai există în  trecut,  erau flori cu miros de pământ, ud după ploaie, amestecat cu primele raze de soare. Baiatul știu atunci că misterul nu are decât două răspunsuri. Înainte sau înapoi, în viitor sau în trecut. Care-i alegerea cea mai bună? În ce timp al timpului vrem să trăim?  Și când mă găndesc că atunci când am făcut poza încă mai aveam un strop de îndoială… M-am oprit și mi-am surprins clipa pasului meu înainte. Am făcut doi pași înapoi, am urcat în mașină și am pornit cu viteza prin tunel …

 

Spune-ți părerea...