Bogdan era departe. Plecase azi de dimineață și seara a ajuns aici. Avea în buzunarul de la piept, un punct. Dacă știa de el sau nu, habar n-avem. Știm doar că mai avea puțin și ajungea acasă.
Lumina de la poartă abia se vede și Iulia așteaptă. În casă miroase a iasomie și a ceai. La frigider e bere rece și în cuptor se coace o pulpă cu ceva.
Nu e ușor, Bogdan nu crede că e greu. În spate trage după el un rucsac unde găsești mai multe scule, vreo două beri și un fular. Fularul e pufos cu dungi albastre și puncte dintr-o culoare doar de el știută. E pentru ea.
Mai gâfâie, transpiră și uneori înjură. Dar până să ajungă tot mai are 30 de minute. O vrabie mai certăreață trântește o vorbă răgușit. Un licurici aprinde lampa de trei ori și un broscoi face scandal. Tiptil printre copaci s-aude vântul. Mai e puțin. Nu se grăbește.
RESPIRĂ
Cățelul ajunge bucuros la el și dă din coadă. De fericire că-l atinge se gudură și sare îndărăt.
-Ce faci măi, Pușlama?
Cățelul râde.
Pe Iulia o ia de mâna si o atinge pe obraz. E transpirat. De atâta roboteală femeia lui a ostenit. Îi șterge apa de pe frunte, o privește. Ea se încruntă:
-De ce ai stat atât? E frig.
-A trebuit să stau. Ne trebuie parale.
-Bine. Hai în casă.
O pușlama de câine se joacă bucuros, în casă este cald, curat și plin de flori. Un prichindel așteaptă să se nască iar Iulia îl crește în stomac. Dacă privești de-adevăratelea, ce stranie e lumea!
Bogdan desface o bere.
În buzunar a ticăit ceva.
Acum știa de punct. L-a scos afară și s-a uitat atent la el. Din orice parte îl privești pare un cerc. Ciudat e că nu știm cu siguranță ce-i.
Bogdan a adormit și treaz fiind, în vise a hotărât: Mai stau! De cum a prins de veste, cocoșul a dat năvală la găini și le-a trezit pe toate. De-atâta hărmălaie privighetoarea s-a crizat și a sunat la soare, să-l trezească. La ora 7 fix, Bogdan e treaz.
Pe la fereastră intră aer rece. Dintr-o tigaie vine miros de mere coapte. Țânțarul kamikaze e gata să-l anunțe:
-Nu mori, trăiești! POC! PLICI!
| IV. În buzunar | VI. Naveta 420 |
