Stop

Bogdan era acum un căpitan de navă spațială. Călătorise-n lung și-n lat, văzuse mii de stele de aproape. Cu oamenii de acolo a dat mâna, s-au vorbit și între ei s-au înțeles.

De la butoane el manevra naveta spre centrul galaxiei. Acolo nu fusese niciodată și, ce va găsi rămâne o enigmă. În buzunar avea un punct, știa de el.

O lampă veche de neon stătea de strajă în uniformă verde, apoi ținuta s-a colorat rapid în roșu. Trezit din plictiseală, Bogdan și-a pus cascheta, luleaua o avea după ureche și a pornit pe coridor. Un cerc prietenos îl urmărea de-aproape. Pornim spre panoramă.

Acum sau mai incolo

Țigara se aprinde și, de la scânteie, se face vâlvătaie dacă tragi. Ce jucărie! Din depărtare totul pare indecis dar, după trei pași, se vede măgăoaia. E ditamai balonu’ de aer cald, fierbinte. După un pas se vede și mai bine. Dacă privești într-adevăr, te sperii, dacă nu știi, de ce să mai trăiești?

Mai fă un pas, deja ce lași în spate se face strâmb, trunchiat, parcă n-a fost. N-ai cum să te întorci. Pe lângă tine poți să treci, prieten. Nu fi ursuz, fă-ți o plăcere, joacă o horă, aprinde lumânare pentru tot. Acum ești pe Naveta 420.

Acum sau mai incolo

Pe lângă el, cercul se face jucărie. Păpuși stupide, coacăze și pufuleți. Lumini și sunete stridente, mașini teleghidate, Tetris frate! Mai fă un pas. Acum sau mai încolo?

Ne apropiem de frontieră. Pare un râu ieșit din matcă, e haos de lumină, viitură mare, e trăznet și vârtej. Ce intră în el, nici timpul nu-l mai scoate. Acolo totul stă. Acolo e sfârșitul la fel de bine cum poate fi și începutul. Nu mori, trăiești!

Bogdan stă minunat de tot ce vede. Priveliști uimitoare, munți de lumină. Prăpăstii în culori de foc, vibrație și tunet. E val, pe val stă sus și vede, se uită și aude. Pe unde trece, timpul stă. Poți să-l privești că altfel trece iute. Acum sau mai încolo?

ÎNCĂ UN PAS

În buzunar a bâzâit un punct și nu s-a speriat de el. L-a așezat cu grijă pe stativ, a dat un zoom:

-O fi din gumă, plastilină sau ciment? n-avea răspuns, Bogdan.

Punctul pare mic și mare deopotrivă, e iritat, grăbit se mișcă iute și pulsează. E alb și negru iar când te uiți la el prinde culori și stă pe loc, face cu mâna, te salută și s-a dus. Îl ai în buzunar mereu. Nu mori, trăiești!

Acum sau mai incolo
V. Țânțarul kamikazeVII. Stări de conștiință
Surse foto:
unsplash-logoBelinda Fewingsunsplash-logoBartosz Kwitkowskiunsplash-logoSteve Johnsonunsplash-logomorais