Picături

Un sâmbure de ploaie stă la taifas cu-n fir de nor. 

-Ce-ar fi să facem curcubeu?

-N-am chef, azi sunt posac! 

-Pun pariu că dacă vrem, de data asta îl ridicăm peste un munte.

-Bine, fie.

Tiptil, o undă de lumină vrea să devină punct. Trece prin ei și dintr-o dată norul se preface negru iar stropul mic de ploaie preferă să rămână nud. Acum se iau la harță, se hârjonesc ai zice, dar sunt porniți să dea sau să primească o lovitură sub centură. 

Primul loveste unul și dă alarma printre nori. Aceștia, treziti dintr-un coșmar în care erau răciți, strănută câțiva stropi de ploaie și adorm la loc. 

Peste un munte, prin picături fuge o undă de lumină. De ciudă că data trecută n-a avut culori, trece prin stropi și-i face curcubeu.