Tag
Trecut, prietenos prezent. Ce va fi mâine?
Respiră, dimineața abia se lasă peste tot.
Un bob de rouă atins de soare dispare ușor într-o omidă. Lumea-i trează și aleargă către cine mai știe câte vise, dorințe sau lucruri extrem de necesare. La radio se anunță vreme bună și un artist compune iar un șlagăr.
Citește mai mult...Printre bucăți de plastic, sticle si ambalaje de carton, un pâlc de oameni sunt hotărâți să cumpere ceva. De sus, lumini multicolore privesc nedumerite la un bulevard fără zăpadă. Dacă te uiți în depărtare, pe un ecran imens sunt proiectate steluțe cu sclipici. Pe lângă ele, dar mai jos, e plin de magazine cu fel și fel de bunătăți. Un cozonac iese copt bine din cuptor și un cadou într-o cutie mare se lasă înfășurat de o eșarfă roșie.
Citește mai mult...Ieri n-ar fi putut să fie, căci de-ar fi fost, cu siguranță v-ați fi adus aminte. Povestea s-a închegat de mult, puțini mai știu de ea. Rămâne totuși scrisă prin letopisețe vechi, uitate în biblioteci necunoscute. Poate vreun bunic sau vreo bunică să mai știe amănunte sau dacă e adevărată.
Citește mai mult...De cum s-a întunecat, cărarea aleasă s-a transformat într-o himeră. Nu știi ce-i bine și ce-i rău. Ce-i adevăr sau nu, nu-și are rostul iar crengile din jur bârfesc în șoaptă. Din când în când un licurici îi luminează calea dar și acela se pierde-n întuneric. Matei pășește greu, mocirla face brațe, prinde putere și-l strânge de picior.
Citește mai mult...Într-o bună zi m-am trezit ultimul om de pe pământ. Soarele era la locul lui, norii la fel, iarba nu părea deranjată de ultimele știri și nici măcar planetei nu i-a păsat că rămăsesem singur. Așa credeam eu atunci, că toate ar fi asemenea, leit-poleit ca înainte, doar că fără oameni. M-am hotărât după o vreme că-mi place să fiu călător, așa că mi-am luat un rucsac, o lanternă, un ciocan, două cuie, o carte, aspirină, trei dorințe.
Citește mai mult...
