Tag
Trecut, prietenos prezent. Ce va fi mâine?
Respiră, dimineața abia se lasă peste tot.
Un bob de rouă atins de soare dispare ușor într-o omidă. Lumea-i trează și aleargă către cine mai știe câte vise, dorințe sau lucruri extrem de necesare. La radio se anunță vreme bună și un artist compune iar un șlagăr.
Citește mai mult...Ieri n-ar fi putut să fie, căci de-ar fi fost, cu siguranță v-ați fi adus aminte. Povestea s-a închegat de mult, puțini mai știu de ea. Rămâne totuși scrisă prin letopisețe vechi, uitate în biblioteci necunoscute. Poate vreun bunic sau vreo bunică să mai știe amănunte sau dacă e adevărată.
Citește mai mult...De cum s-a întunecat, cărarea aleasă s-a transformat într-o himeră. Nu știi ce-i bine și ce-i rău. Ce-i adevăr sau nu, nu-și are rostul iar crengile din jur bârfesc în șoaptă. Din când în când un licurici îi luminează calea dar și acela se pierde-n întuneric. Matei pășește greu, mocirla face brațe, prinde putere și-l strânge de picior.
Citește mai mult...În vremea aceea Ipot nu știa multe. Îi plăcea să muncească și își iubea nevasta. O știa de când era mică, doar locuiau în același sat. Secretul celor doi, felul lor de a fi împotriva tuturor, era faptul că se iubiseră deja pe ascuns. Preoții știau că asta se numește dragoste și bineînțeles că au încuviințat legătura dintre cei doi. După nouă luni a apărut minunea. Un copil. Asta i-a unit și mai mult iar ea nu lăsa nici o lună plină fără să aducă ofrande zeului dragostei.
Citește mai mult...
