De ce este Netflix ,,freakish’’…? O poveste Bandersnatch

Netflix, Black Mirror

De curând am reușit, în sfârșit, să văd primul film interactiv pe Netflix, Black Mirror – Bandersnatch. Mărturisesc că mă așteptam la mai mult, dar asta nu înseamă că a fost o dezamăgire. Cred că e mai degrabă o chestiune de gust. În timp ce făceam alegerile impuse de ei, mi-am imaginat o lume a viitorului. Un viitor ce se dezvoltă tocmai datorită faptului că un astfel de film s-a produs.

Ceea ce eu am presupus că Netflix a făcut, este primul pas către ceea ce va deveni televiziunea de mâine. Pentru că la începutul fiecărei noi ere au fost voci care și-au imaginat viitorul într-un anume fel, reușind astfel să-l influențeze, mi-am spus că ăsta e un moment bun pentru o mică poveste:

Sunetul ecranului se descifra ca un vals vienez. Somnul îi cucerise mintea și trupul celui pe care de acum încolo am să-l numesc Mihai zis Mihnea. La ora 7 și jumătate fix, tonul televizorului a crescut și vocea celui ce prezenta știrile a răsunat în camera folosită ca dormitor. Se pare că urma să fie o zi deosebit de senină și că era luni, prima zi a săptămânii. În timpul nopții aspiratorul automat rămăsese fără baterie, exact înainte să strângă gunoiul organic. În casă mirosea a ceea ce uitase să arunce Mihai acum câteva zile. Senzorii de miros detectaseră acest lucru și, de urgență, o unitate automată de strângere a gunoiului venise în toiul nopții. Acum era curat în casa lui Mihnea, doar că mirosul încă mai persista. Acest serviciu costa mai mult și personajul nostru a preferat să-și cumpere noul televizor cu sistem interactiv de limbaj aproape total. Spun aproape total, pentru că algoritmul era în faza avansată, adică mai trebuia să învețe doar diferențele dintre accente, de volum sau de regionalisme, neologisme, interjecții, lucruri de genul acesta. În mare parte era complet autonom și, de cele mai multe ori chiar se întâmpla să comute pe vreun canal aflat în concordanță cu starea de spirit a privitorului.


Photo by 五玄土 ORIENTO on Unsplash

De cum se ridică din pat, televizorul s-a stabilit la un volum adecvat și bărbatul, nederanjat de mirosul din casă, porni agale către bucătărie. Plita a început să se încălzească de cum a simțit atingerea de metal a ibricului. Mirosul de cafea proaspătă îi amintea de copilărie, de vremurile când dimineața miroasea așa în fiecare casă. Acum era ceva neobișnuit. Toate sistemele de curățare automată a aerului nu lăsau nici o fărâmă de miros neplăcut. Chiar și cele mai noi nu reușeau, încă, să facă disticția clară între arome, așa încât în majoritatea caselor, mirosea doar a ceea ce era stabilit ca fiind un miros de ploaie căldă de vară.

Pe ușa frigiderului, transformată în ecran tactil, câteva anunțuri publicitare s-au pierdut în vastul univers de informație accesibilă, atunci când Mihai zis Mihnea s-a apropiat suficient încât scanarea de retină să fie posibilă. După ce cercetă cu luare aminte reteța zilei, sugerată în funcție de alimentele avute, Mihnea își propuse să încerce o simplă omletă. Nu uită să-și adauge pe lista de cumpărături cafea dar și o sticlă din cel mai bun vin. Cele doua alegeri, alături de alte alimente absolut necesare se aștepta să-i fie livrate până la prânz.


Photo by Didier Weemaels on Unsplash

Vinul era pentru sărbătorit. Tocmai ce primnise cel mai mare transfer de monede virtuale. Mihnea însuși avea o astfel de monedă care tocmai își dublase valorea în urma acestui transfer. Asta se datora faptului că noul episod din cel mai urmărit serial, fusese vizionat de un număr foarte mare de oameni și că mulți dintre ei aleseseră sfârșitul imaginat de el. Reușise astfel să influențeze începutul următorului episod. Nu era prima dată când făcuse asta, dar acum era vorba de un serial cu mare audiență.

După micul dejun, cu gândul la noul episod și cu cana de cafea în mâna dreaptă, Mihai tocmai și-a adresat dorința de a-și continua odihna în camera cea mare din mijlocul casei. Peretele, privindu-l, decise să se transforme într-o proiecție a transmisiei tv. Mihnea avea de ales între știri nostime, știri triste, accidente cu victime sau întâmplări cu final fericit. Alese opțiunea: știri din toate domeniile. La capitolul știință se pare că omenirea nu stătea rău. Tocmai ce descoperise o metodă de a folosi fluctuațiile cuantice pentru a obține energie nepoluantă în cantități aproape infinite. Erau totuși unele dezavantaje despre care doar se specula. Se pare că cercetătorii identificaseră câteva mesaje ce păreau să fie dintr-un viitor al altor specii inteligente. Seminificația lor nu fusese descifrată, dar măsurătorile vibrațiilor unor elemtente fundamentale păreau să arate faptul că acestea dețineau unele informații ce nu puteau proveni din trecut.

-Hai să vedem și ce-o mai zice la politică! Mihnea vorbea, uneori, de unul singur. Sistemul tv îi îndeplini dorința.

-Da, adevărul este că tunelul de mare viteză nu e necesar deocamdată României, spunea un vechi politician așezat țanțos pe un scaun impunător. Avem atâtea lucruri de făcut înainte. Plus că autorizațiile de construcție mai durează până când să fie luate în considerare.

-Dar domnule Poticnescu, nu așa se vorbea și despre autostrăzi? Nu credeți că ar fi păcat să nu învățăm din greșelile trecutului?

-Ce greșeli? Nu vedeți că abia le-am terminat și deja se spune că sunt de modă veche? Acum lumea vrea atlceva. Eu zic să mai așteptăm. Sunt convins că foarte curând teleportarea va fi posibilă, deci la ce să pierdem niște bani pe ceea ce oricum va deveni tehnologie antică. Sunt economist, doamnă. Așa am fost de mic, deștept și cu gândul la bunăstarea țării. Păi nu e bine ce zic?

Mihai zis Mihnea recunoscu că discuția începuse să-și atingă scopul de a-l scoate din sărite și, cu un gest, opri transmisia. În casă liniștea s-a impus fără prea multe bătăi de cap. Se așezase așa, ca un praf, pe fiecare obiect din cameră, dar în scurt timp a fost curățată de ceea ce oamenii ar fi descris ca un sunet venit de nicăieri. La început nu se înțelegea nimic. Apoi zgomotul a devenit glas, și vocea nedeslușită se trezi proiectată pe perete, dar sub formă de semne, descrise de Mihai zis Mihnea ca fiind litere.


Photo by Adrien Olichon on Unsplash

-Salutări! se scrise singur pe pe perete.

-Salutări! apăru din nou …

-Dacă zic și eu salutări, o să încetezi? Mihnea era ușor posomorât.

– Nu! Salutări e doar începutul!

-Și după început, ce urmează?

-Mihai, sunt un mesaj din viitor…

-Pentru tine sunt Mihnea, și te rog să-mi spui numerele căștigătoare de la tragerea specială de mâine, dacă tot ai venit cu zicale d’astea din viitor.

-E mai complicat de atât. Nu tu ești menit să căștigi.

-Eram sigur. Așadar cu ce te pot ajuta?

-E dificil să-ți explic din ce parte a timpului viitor vin, mai ales pentru că voi abia sunteți conștienți de prezent. Aș dori să te întreb unele lucruri. În primul rând cum se face că nu te afectează deloc faptul că ți-am spus că sunt din viitor?

-De ce să mă afecteze? Mă așteptam să se întâmple. Am văzut atâtea filme și seriale, încât deja știu cum să mă comport în astfel de situații.

-Dar acest lucru nu s-a întâmplat real niciodată. Eu îți pot confirma faptul că ești primul om vizitat vreodată de cineva din viitor. Mă așteptam să fii cel puțin mirat de situație. Alte ființe au fost…

-Vezi tu, noi, oamenii, avem un viitor deja în mintea noastră. Și dacă acesta se întâmplă așa cum ni l-am imaginat, ne comportăm natural. E complicat să-ți explic. Probabil la fel de complicat ca și faptul că nu-mi poți spune numerele căștigătoare. Unii oameni se pregătesc toată viața pentru apocalipsă. Eu m-am pregătit pentru cineva ca tine…

black mirror bandersnatch

Spune-ți părerea...