Singurul om de pe pamant

Într-o bună zi m-am trezit ultimul om de pe pământ. Soarele era la locul lui, norii la fel, iarba nu părea deranjată de ultimele știri și nici măcar planetei nu i-a păsat că rămăsesem singur. Așa credeam eu atunci, că toate ar fi asemenea, leit-poleit ca înainte, doar că fără oameni. M-am hotărât după o vreme că-mi place să fiu călător, așa că mi-am luat un rucsac, o lanternă, un ciocan, două cuie, o carte, aspirină, trei dorințe.