Unici in univers

Despre cei care vor pleca, curajos către locuri în care nimeni nu a ajuns, viitorii exploratori, mi-e greu să cred că nu vor găsi viață pe alte planete. Din puzderia de stele pe care le vedem noaptea, multe au sisteme solare cu o grămadă de noi lumi. Unele uluitor de mari, altele uimitor de mici. Felul în care pot fi descrise vor genera noi cuvinte, noi povești, noi artiști. Doar imaginația este limita impusă de recentele descoperiri. Dacă v-ați întrebat vreodată cum au fost influnețați primii oameni de mișcările lunii și a soarelui, de regularitatea zilei și a nopții, oare cum vor fi fost alte ființe influențate de mișcările propriilor aștri?

Viitorii exploratori vor găsi uimitoare noi forme de viață pe alte planete cu ecosisteme total diferite față de al nostru. Poate că sunt locuri în care nu există pradă și prădător. Cine știe, poate că asemenea lumi sunt cu miliardele, dar, în astfel de ecosisteme ar putea să apară un tip de inteligență capabil să viseze la stele? Va putea cineva de acolo să facă un foc, să-și planteze singur grâul său extraterestu, să-și facă o pâine, să gătească ceva? Lucrurile cele mai simple pentru noi, poate că în alte locuri nici măcar nu sunt imaginate. Așa încât nu vă mai puneți limite, păsiți curajos către necunoscut. Așa a făcut omenirea încă de la începuturi.

Explorator, Unici in univers,

S-ar putea să fim unici în univers. Nouă ne-au trebuit mii de ani pentru a ajunge, în sfârșit, să înțelegem că suntem la fel de diferiți pe cât suntem asemenea. Și asta, în primul rând, pentru că avem capacitatea de a descifra mișcările lunii și a soarelui în grozav de multe feluri. Pentru astfel de interpretări unii dintre noi sunt gata să-și piardă cea mai de preț însușire: imaginația. Mi-e greu să înțeleg de ce preferăm să acceptăm adevăruri fără dovezi ale unor oameni care au avut curajul să-și imagineze inimaginabilul. Este oare posibil ca noi, oamenii, să fim singurele ființe din univers capabile de a-și transforma visele în realitate? Până acum nu există nici o dovadă care să ne facă să credem că nu e așa. Nici măcar un animal de pe Terra, în afară de noi, nu e capabil să facă muzică, să-și cânte ,,dragostile’’ori, dorul. Nu am văzut nici o necuvântătoare capabilă să își cunoască propriul destin și să scrie despre asta. Știți vreun leu doritor să fie altfel decât ceea ce este, ori vreo antilopă care să facă planuri despre cum să-și omoare proprii prădători?

Poate că din cauza asta nimeni nu ne contactează. Mi-e foarte greu să cred că trăiesc pe unica planetă cu viață din univers, dar, pentru că nu am avut parte, încă, de oaspeți veniți de la ani lumina depărtare, pot să-mi pun problema dacă nu cumva oamenii sunt unici în univers. Se spune că semințele vieții au venit din spațiu. Că au găsit aici un pământ roditor și au început să răsară. AND-ul primordial s-a tot modificat de-a lungul erelor până când, o mutație, a făcut posibilă imaginația și, astfel a început povestea omenirii. Dacă suntem singurele ființe conștiente de visele noastre, nu cumva asta vine cu multe responsabilități? Vom putea să cucerim universul, dar ar fi bine ca mai înainte de toate să reușim să ne descifrăm propria identitate. Să știm că, odata porniți uităm calea de întoarcere și că, pentru a ne atinge scopurile suntem capabili de mari grozăvii. Aștept cu nerăbdare ziua în care omenirea se va fi hotărât, în sfârșit, în privința țelulul de atins și la mijloacele prin care acesta poate fi schimbat din vis în realitate

tel comun
Photo by Ryoji Iwata on Unsplash